Neplâns
Te miri că nu am mai ajuns
Acolo unde șade cerul,
Pe-albastru-n care nu am plâns
Când mă trădai cu efemerul?
Pe falduri ruginii sfârşeau
Nedefiniri învolburate,
Când visele se întorceau
Din noi, cu mâinile la spate.
Să nu îmi cer să mor puţin
Între rostiri și depărtare!
De-acolo, uneori, mai vin
Și mint... mint... Mint că nu mă doare.
Cu trenuri vechi din iarnă plec
În suflet, răstignind iubirea.
Te mai ador și te petrec
Între răspântii, cu privirea.
Te mai întrebi dacă-am ajuns?
De nu ajung, să nu te mire!
Adun ce-a fost și ce n-am plâns,
Ca să te iert, nefericire...
[ Ascultă cântecul pe aceste versuri > AICI < ]
