Confesiune

Până unde se sting ochii frânți de mirări,

Până unde mai ning nezdrobite iertări,

Până trenuri mai vin cu cetăți nelumești

Fără porți și destin de fâșii pământești,

Până arde pe rug de fior desfrunzit

Moartea clipei cu trup arămiu răzvrătit,

Până umerii grei înfloresc nesupuși

Candelabre de tei peste anii răpuși,

Până eu... Până tu... Până zâmbetul crud...

Va fi da... Va fi nu... Cuib de foșnet zălud,

Peste dor, peste pași, peste gând și tăceri,

Fără chip, fără glas, fără trup, fără ieri,

Până trece la fel, până vine oricum,

Te iubesc, dragul meu. Te iubesc. Azi. Acum.

Comentariul tău aici: --> COMMENTS