Ninsori de pași

Ninsori de pași și drumuri clandestine

Întruna cântă azi la unison.

Aș vrea să-ți spun ce dor îmi e de tine,

Dar, mamă, Raiul n-are telefon!

Și gândul meu formează la-ntâmplare

Un număr plin de vise care tac...

Plecând, se-ntoarce sufletu-mi din zare,

Și nu știu, mamă, nu știu ce să fac...

Nu plâng atunci când dorul mă apasă,

Nu vreau să știi, surâs de primăvară,

Că-ncerc să-mi fiu și inimă și casă,

Uitând că-n viața mea se face să seară...

Cu dor nestins, din clipe călătoare,

Cu mâini îmbătrânite, pe de rost,

Îți scriu și astăzi, mamă, o scrisoare...

Dar nici poștașul nu mai e ce-a fost.

Doar șoaptă amintirilor mai știe

Că, -n raiul plin de mame ce-au plecat

Să-și crească pruncii dragi în veșnicie,

Un telefon tot sună ne-ncetat...

Și aflu, mamă, că-ntr-un vis perfect,

Doar sufletul e numărul corect...

Nu plâng, măicuță... ploaia e de vină...

Și umbra ei... singurătate plină...

[  Ascultă cântecul pe aceste versuri   >   AICI   < ]

Comentariul tău aici: -->  COMENTARII