^Back To Top

 

Neplâns

 

Te miri că nu am mai ajuns
Acolo unde şade cerul,
Pe-albastru-n care nu am plâns
Când mă trădai cu efemerul?

Pe falduri ruginii sfârşeau
Nedefiniri învolburate,
Când visele se întorceau
Din noi, cu mâinile la spate...

Să nu îmi ceri să mor puţin
Între rostiri şi depărtare!
De-acolo, uneori, mai vin
Şi mint... mint... Mint că nu mă doare.

Cu trenuri vechi din iarnă plec
În suflet, răstignind iubirea.
Te mai ador şi te petrec
Între răspântii, cu privirea.

Te mai întrebi dacă-am ajuns?
De nu ajung, să nu te mire!
Adun ce-a fost şi ce n-am plâns,
Ca să te iert, nefericire...

 

 

         

COMMENTS

Copyright © 2024. Mariana Eftimie Kabbout  Rights Reserved.