^Back To Top

 

E vident

 

Să nu mai plângi! N-am să rămân
În ţara viselor cu cer,
Copil de cântec pasager
Pe veşnicie nestăpân!

Plecat mai sunt doar evident
Într-un bagaj sentimental,
Şi, -n trup de murmur ancestral,
Ca un haiduc impertinent,

De treabă-mi fac şi azi prin munţi,
Să creadă inima că pot
Muta suspinul lângă tot
Prăpădul anilor mărunţi...

Comand un braţ de ierni şi veri,
Pe-adresa ta cu neam firesc,
Dar uit mereu să-mi amintesc,
Că niciodată nu îmi ceri

Să ştiu că plângi şi că exişti,
Pământul meu cu ochii trişti...

 

 

         

COMMENTS

Copyright © 2024. Mariana Eftimie Kabbout  Rights Reserved.