Prinţ şi cerşetor
Am vrut să fiu veșmânt, nu trup de ceară!
Şal croşetat din purpuriu apus...
Să-mi unduiesc trăirea seculară,
Pe umerii tăi, viaţă, nu mai sus!
Apă-mi doream să fiu, dar nu cascadă!
Un susur doar... de mântuire plin...
La brâul tău, o teacă şi nu spadă
Înfiptă-n carnea timpului hain.
Și nu-ți mai spun acum c-a fost o vreme
Când mă-ntrebam, în locul tău de-aş fi,
Pe fruntea cui aş pune diademe
Şi-n care suflet neguri aş sădi?
Nu, n-a fost greu! Greu îmi e astăzi, viaţă,
Paşii pe-o stea-n iertări să îi măsor...
Din creştet până-n tălpi... jăratec... gheaţă...
Apă... veşmânt... şi prinţ... şi cerşetor...