Fugă (2)
O să fug de tine unde vei mai crede că nu sunt
O mireasmă care-ascunde paşi ce-aleargă după vânt.
Mâna ta va mai culege câte-un dor necuvântat,
Eu pleca-voi ca o lege a destinului trucat.
O să fug de tine. Toată. Pân’ la margine de noi,
Ca o taină-ntruchipată-n ochi albaştri, mari şi goi.
Să mă strângă-n braţe cerul ostenit de flori ce cad
Pe sub geana cu misterul unui bob cu zâmbet fad.
O să fug. La fel de iarnă vei rămâne, fir de zeu...
Şi cu drumuri o să cearnă peste tine... chinul meu...
