Iarbă de lumină-ndrăgostită
Eu cred că m-am născut îndrăgostită!
Aşa de mult îmi place să iubesc!
Port haina cu privire fericită
Şi inima cu zâmbetul firesc.
Iubesc şi pomi, şi flori, şi om ce ştie
Să preţuiască tot ce a primit.
Chiar şi pe cel ce stinge-o bucurie
În sufletul pe care l-a-ntâlnit.
Iubesc. Aşa să ştii. Şi se cuvine
Să-ți spun că nu se poate să mă vezi
Așa cum sunt, cât negura din tine
E singura părere-n care crezi.
Iar de-i în van ce spun și ți se pare
C-aceste rânduri simple sună crunt,
Priveşte-mă, te rog, din depărtare,
Ca să-nțelegi mai bine ce nu sunt.
Cât nașterea-mi, în haină fericită,
E iarbă de lumină-ndrăgostită...
