C ântec de dimineaţă
Bună ziua, dimineață! Unde-i cheful tău de viață?
Parcă eşti mormânt de vise legănat de pleoape-nchise!
Ce tot stai aşa, pe gânduri, ca ideea între scânduri?
Nu cobori să iei ziarul? Până vii, prepar nectarul!
Pun și masa în grădină, mai aproape de lumină!
Şi de ce te-ncrunţi la mine? Ştiu că-n roz îmi şade bine,
Însă tu pricepi? E grabă! Mergi să iei de la tarabă
Timp, covrigi, povești (vreo sută!) și-o părere ne-ncepută!
Dar... ce faci? Visezi o mare, de-ai rămas cu ochii-n soare?
Vezi, pe stânga, la ieșire, vânzătorul de iubire!
Nu cumva să-i dai cât cere pe cutia lui cu miere!
Doar lui nenea Vasilică poţi să-i laşi de una mică!
Și nu trage după tine ușa grea pe care vine
Clipa cu poștașul Ene şi un plic frumos cu gene
Ce se-ntorc de dimineaţă să coboare până-n viaţă,
Nu în rugăminţi o mie, cum aud că-ţi place ţie!
Şi-apoi, să te roage prostul cât va arde-n tine rostul
Unui hoţ de vis ce vine plin de chef, aşa, ca tine!
Chef nebun de-nsurătoare cu... un munte de răbdare!
