Depărtare
Cu mine să te iau? Prea mult n-ar fi.
Sau poate e destul ceea ce pare?
Nu plec să uit. Plec pentru a privi
Iubirea ta, din altă depărtare.
Dă-mi voie să nu-ţi spun c-am să revin
La hanul despărţirilor depline,
Să umplu cupa cu un alt destin
Şi s-o golesc până ajung la tine.
Să nu mă chemi aproape până nu
Se va sfârşi această rânduire!
Îţi voi mai scrie, uneori, dar tu
Să te prefaci că nu îmi dai de ştire.
Mă vei striga cum, poate, nu voi şti,
Cu vorbe-n vânt sau clipe desfrânate,
Dar nu te-oi lua cu mine nici de-ar fi
Să-mi aminteşti că plec destul, din toate!
Şi nu mai încerca a nărui
Înstrăinarea, şoaptă călătoare!
Nu plec să uit, ci pentru a privi
Cu ochii depărtării... cum se moare...
