^Back To Top

 

Iubire și cuvânt 

 
Ca orice om de pe pământ,
Sunt trecător prin viaţa mea,
Dar nu ştiu sigur dacă eu
Din mine plec sau plec din ea.
 
Pe munți de timp necolindat,
Mi-a mai rămas un colț de cer,
Doar cât să cred că, pe sub el,
Merg braț la braț cu tot ce sper.
 
Pe drumul meu cu ochi senini,
Îmi cresc pe umeri flori de dor,
Și, printre ramuri de lumini,
În suflet gândul îmi cobor.
 
Să înfloresc nemărginit,
Pe strune albe care știu
Să-mi poarte visele zâmbind
Și neplecate spre târziu.
♦
REFREN:
 
În trenul clipei ce-a pornit,
Un călător nedumerit
E locul meu de la fereastră...
 
Ieri, drum a fost și m-a vândut
În gara care a trecut,
Pe un suspin de floare-albastră...
 
Dar locul meu a înflorit,
Și, -n trenul clipei fericit,
El vieții încă îi mai scrie,
 
Că sunt iubire și cuvânt,
În glas de timp, eu cântec sunt
Și locuiesc în poezie.

 

 

 

Comentariul tău aici: --> COMMENTS

We have 169 guests and no members online

Copyright © 2024. Mariana Eftimie Kabbout  Rights Reserved.