Despre...

.

Cum de-i slova mea iubire? Sigur mă veți întreba...
Pentru c-am lăsat să scrie alții despre altceva.
Cu atâta deznădejde, de-aș fi scris, ați fi gândit
Că-ntr-un secol al tristeții și-al durerii am trăit.

Nu e cale mai aproape să mă poarte la un loc
Cu distinsa reverență ce o fac, intrând în joc.
Și mă tot gândesc că bine ar mai fi să știți de ce
Am ales să scriu iubirea-n versuri și în cântece.

Ea mi-a fost avânt, speranță, floare, cer și zi de mai,
Și, pe lângă toate-acestea, zâmbet, soare, zbor și grai.
N-am știut ce-i despărțirea, n-am știut ce e un chin,
Când mi-a fost iubirea muză, cerul rămânea senin.

Și nu-mi cereți! Nu uit clipa când iubirea mi-a șoptit:
„Versul tău îmi este suflet și prin el m-ai dăruit...”

Comentariul tău aici: ---> COMMENTS