C iob de suflet
Nu vezi lacrima ce cade
pe un strigăt orb de trunchi
logodit cu floarea clipei?
Cum alunecă-n genunchi!
Strălucire prăbușită
pe o pârtie de foc
revărsat la umbra firii...
Și ce lacrimă cu loc
tăinuit de spaimă-ntoarsă
în orgoliu sfâșiat!
Iar la urmă, vezi? Cum vine
rana mea cu cer în brațe,
de iertări să mi te-agațe...
Ciob de suflet destrămat...
