^Back To Top

Şoaptă arămie

 

De când toamna m-a născut,
A ajuns ca mine,
Timp cosit de gând crescut
În grădini cu flori de lut
Și culori senine.

Iar de când a înţeles
Că îi şade bine
Chipul meu de dor cules,
Din poveşti cu rost ales,
Ca un cântec vine.

Se aşază într-un vers,
Pe suspin de strună.
Ochiul meu de vreme şters
O cunoaşte după mers...
Ştie ce-o să-mi spună.

Că răsar în clipe reci,
Ca o stea orfană...
Dar cum soarta să-ţi petreci,
Când e calea toată, -n veci,
Inimă sărmană?

Toamnă, toamnă, draga mea,
Şoaptă arămie,
Cine, azi, te-ar mai cânta
Dacă eu nu te-aş păstra
Într-o poezie?

 

 

         

COMMENTS

We have 370 guests and no members online

Copyright © 2023. Mariana Eftimie Kabbout  Rights Reserved.