Din neam de timp
Ce-i timpul timpului? Un gând
Oricum, oriunde și oricând?
Copil din floarea măiestriei?
Neant în straiul veșniciei?
O fi izvor? E vis? Aripă?
Un zeu înfășurat în clipă?
Ce-i timpul timpului?... Și-apoi,
De ce se ține după noi?
E un ștrengar care ne știe?
E cântec? Joc sau poezie?
Ce-i, Doamne, timpul timpului?
E rădăcina cerului?
Sau oglindirea noastră? Ce-i?
Surâsul vieții? Graiul ei?
Și dacă timpu-i oglindire
A tot ce poate fi trăire,
De ce doar el nu a apus,
Când cei străbuni de veacuri nu-s?
Și nici nu cred că timpul său
E fiu de înger! E-un călău
Ce ne-a sfârșit de la-nceput...
Și de aceea n-am știut...
