Poemul de sub pleoape
Mai vino, cât e înflorit
În neuitare gândul,
Cât frunza clipei la sfârșit
Nu își așteaptă rândul...
Cât nu-i târziul prea târziu,
Nici timpul prea aproape,
Mai vino, inimă, să-ţi fiu
Poemul de sub pleoape.
Să mă citeşti firesc şi drept,
Chiar dacă, în neştire,
Şoaptele ierbii-mi cresc pe piept...
Dar tu visezi... Iar eu aştept...
Şi-n visul tău, un cer senin,
În zori, îmi este mire...
