^Back To Top

Cireşe la urechea unei ploi

Am fi putut rămâne cât am fost...
Dar cum să fim, când tot ce mai rămâne
E veșnicia mâinilor bătrâne
Ce ne îmbracă-n suflet pe de rost?

Și ce-am putea rămâne fără noi?
Când nici măcar uitarea nu mai poate
Să știe cum de ne-a trăit în toate,
Pe țărmul plin cu jumătăți de doi,

Și totuși noi rămas-am neuitate
Cireșe la urechea unei ploi...

 

 

         

COMMENTS

We have 1201 guests and no members online

Copyright © 2024. Mariana Eftimie Kabbout  Rights Reserved.