Mal
Pe malu-acesta m-am născut demult...
Nu mai demult decât mă știu. De-o viață.
Mă ard ecouri. Sunete mă-ngheață
Și tot încerc povestea să-mi ascult...
E ca și cum aș fi de multe ori
Același gând în oarecare minte.
Și sunt când rea, când mai mereu cuminte,
Iar visele mi le ascund în flori.
Pe-același mal, nimic n-am îngropat;
Am luat cu mine totul mai departe...
De fapt, eu n-am avut decât o carte
Cu titlul: „Cântec pentru altădat’...”
Pe malu-acesta, ’n gândul românesc,
Rămân doar în cuvânt... să te iubesc...
